Traducere de Octavian Cocoş
Un palmier – o torţă solitară,
un verde foc ce-a soarelui lumină
s-o soarbă vrea; şi pe a lui tulpină,
în orice nod, se vede-o primăvară.
Stă drept, pe glii aride ce crăpară,
e mândru, lanţuri, cuşti, nu pot să-l ţină;
şi venele-i suind din rădăcină
adună mierea ce din cer coboară.
Nu iese din pământ, nu se roteşte;
prin frunze umbră nu-i; lumină aleasă
lui cerul cu mult drag îi dăruieşte;
Şi un vulcan cu lava lui focoasă,
de soare dată, simte că doreşte
să-i fie stâlp de sprijin pentru casă.
vezi mai multe poezii de: Miguel de Unamuno
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.